gata cu prostiile rog putina seriozitate



Atâtea nopţi am petrecut, sub mărul din grădină,Chiar bufniţele au tăcut,în liniştea nocturnă.În strălucirea stelelor,pe bolta-ntunecată,Coboară scara muzelor,ce nu cată răsplată.Nici nu respir, nici nu mă mişc,doar sufletul mi-e trist.Încet cu degetul mă pişc,să văd de mai exist.Încă o vară s-a mai dus sub mărul din grădină.Încă un vis a mai apus...cine a fost de vină?Atâta frumuseţe-n clipa ce nu pot s-o descriu!De ce sunt singură în noapte? Asta aş vrea să ştiu.Când vraja cade neschimbată,prin glasul unui gând,Simt inima nemângâiată,plânge-n sufletul blând.Ador răcoarea calde a verii,seara mă copleşeşte,Cu mâinile-aş cuprinde zoriisă pot dormi regeşte.Vreau să cuprind privind minunea,se-ascunde sub o stea?E muzică, un ritm sălbatic... dansat cu cineva!Nu pot să dăruiesc magiaunei măreţi tăceri?Secunda fericirii trece,degeaba o mai ceri!Va trece vara în curând apare toamna-n prag,Voi fi mereu cu ea în gând,sub mărul meu cel drag.