Am auzit cu totii de jocul acela copilaresc dar fascinant din filmele americane - "adevar sau provocare" (truth or dare).
Nu l-am jucat niciodata, dar ii intelegem semnificatia.
Si daca un blog este instrumentul potrivit pentru a incerca sa jucam si noi " adevar sau provocare", atunci fie.
Adevarul este ca ne simtim din ce in ce mai bine, atat in spatiul virtual, cat si in cel real. Adevarul este ca incercam sa ne facem unii pe altii sa zambim, ca ne sustinem reciproc, ca invatam unii de la altii, ca ne iertam micile rautati. Este la fel de adevarat ca depindem unul de altul si ca tine numai de noi sa facem timpul sa treaca mai placut. Toate par banalitati, dar nimic nu e mai greu de implinit.
Provocarea, in schimb, este sarcina mai dificila. Este dorinta sincera, a carei reusita ramane incerta, de a face ziua cuiva mai buna, de a vedea acea persoana simtindu-se bine si zambind, stiindu-ne "vinovati" de aceasta macar in parte.
Si toate acestea : pentru ca atat ne sta in putere;
pentru ca niciodata nu ne-a cerut sa facem asa ceva pentru ea;
pentru ca ne doare sa o vedem cum se consuma;
pentru ca avem incredere in ea;
pentru ca e frumoasa cand e trista, dar si mai frumoasa cand surade;
pentru ca toti ne-am plans, am visat la ea ori i-am cerut sfatul;
pentru ca ne bucura orice reusita a ei;
pentru ca e puternica si cand sufera, pentru ca nu joaca teatru si nu e patetica;
pentru ca nimic nu e simplu in viata, dar timpul vindeca totul;
pentru ca stim cat de mult poate;
pentru ca ne-ar ajuta pe fiecare dintre noi;
si pentru ca stim cu totii ca o vanzatoare este si va ramane o "vanzatoare"

Mai simplu este greu de spus lucrurilor pe nume. Sper ca bloggerii sunt de acord sa vorbesc si in numele lor (iertat sa fiu daca nu e asa) si sper ca blogul asta poate fi folosit si pentru asa ceva. Daca ne putem exprima sentimentele si in acest fel, de ce sa nu o facem. Macar pentru noi. Va fi interesant sa vedem, peste timp, ce gandeam in aceasta perioada.